Panou 1

În secolele al XI-lea și al XII-lea, coloniști din regiunile noastre au emigrat în Ungaria pentru a dezvolta zonele Ultrasilvana (de peste padure) la cererea regelui maghiar. Conduși de “locuitori”, aceștia au întemeiat sate, apoi orașe, și s-au dedicat agriculturii și comerțului. Vorbeau germana de jos (limba Țărilor de Jos și a Germaniei de Nord de astăzi) și franceza. Satele lor au devenit prospere și au fost pradă râvnită de jefuitori (mongoli, otomani etc.). După atacurile devastatoare ale mongolilor, orașele au fost întărite cu ziduri de apărare din piatră, turnuri și bastioane. Satele, alcătuite aproape exclusiv din case de lemn, erau mult mai vulnerabile. De aceea, singurele cladiri de piatră din sat construite au fost bisericile, pentru a face din ele o fortăreață greu de asediat.

Bisericile și turnurile lor erau ridicate cu un planșeu defensiv, ziduri, turnuri și bastioane. Această dezvoltare a început în secolul al XIII-lea și a continuat timp de peste 300 de ani. Bisericile au fost transformate în adevărate fortărețe cu șanțuri și ziduri înalte de câțiva metri, în spatele cărora sătenii se puteau ascunde în caz de război și jaf. În prezent, au mai rămas aproximativ 150 de biserici fortificate. Șapte dintre ele se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Majoritatea însă, și-au văzut existența amenințată, deoarece sătenii sași au fugit în masă după 1989, în mare parte în Germania. De acolo, ei sprijină adesea restaurarea acestui patrimoniu unic.

ADR-Vlaanderen

Verenigt mensen met een hart voor Roemenië

Aanbod

Activiteiten

Thema's

Ontdek waar we actief zijn

Over ADR-Vlaanderen

Deschideți toate panourile

Panou 1